BlogulluiAndrei


Category Archive

The following is a list of all entries from the Boli Gugont category.

Bolnav…din nou

Stati asa, stati asa, nu va repeziti sa ne felicitati. Adica, fie, e ok sa ne felicitati, dar vestile nu sunt tocmai bune: Andrei e din nou bolnav.

Adicatelea, doar nu va asteptati sa treaca o saptamana de gradinita si sa nu pateasca nimic, nu? Eu una cam asa speram, dar cum speranta moare si ea la un moment dat….sambata a inceput sa tuseasca, duminica a inceput sa aiba nasul si gatul varza, cu tot cu febra, iar azi a fost rau. Rau adica cu supozitor dat peste siropuri pentru ca nu reuseam sa ii scad temperatura. Spre seara i-a revenit din nou febra mare, iar dupa ce a primit la 7 siropel si l-am chinuit la maxim cu luat temperatura/ aspirat nasul, s-a calmat un pic in brate la Liviu si ne-a cerut sa il lasam in pace. In sufragerie. Cu lumina stinsa. Pe fotoliu.

Da, stiu nu prea seamana cu copilul meu ce scriu eu aici, dar….tot el e. Evident, a adormit, sforaie incetisor pe canapea (l-am mutat, macar sa doarma confortabil).

O sa il trezim la 11 sa ii dam din nou pastile si sa incercam sa ii dam si ceva de mancare.

Sa ne tineti pumnii.


Verdict: fara lapte

Da, am fost la doctor, am luat rezultatele. La doua paneluri de alergii. Pentru Andrei. Si se pare ca e alergic la lapte. Cel de vaca, mai exact, dar ca sa fim siguri ni s-a recomandat sa nu riscam cu nici un lapte.

Asa ca timp de 3 luni vom tine o dieta fara lapte. Vorbesc la plural pentru ca pot sa imi iau adio de la briosele mele de mult visate, pentru care tocmai achizitionasem weekendul trecut niste super forme de la Ikea. Asta e!

Dar asta nu e tot. Mergem la gradinita. Unde nu ramane decat Andrei. Spre marea lui suparare, suparare pe care o arata prin plansete. Multe si zgomotoase, din alea cu lacrimi de crocodil. Si urlete.

Asa ca diminetile sunt minunate.

Partea cea mai buna zilele astea a fost ca am primit o gramada de martisoare, de calitate. Mai precis, cateva din ele facute de Andrei la gradi (suspectez ca a fost ajutat masiv).

Andrei a inceput sa spuna chestii haioase, de genul ” Ce faci?” si ”Iubi” si sa ma ia in brate in timp ce zice asta. E? Asa da, sa tot faci copii 🙂

Am citit aici un articol care mi-a placut. Desi Andrei inca nu a ajuns la etapa asta, a jurnalului, desi in fiecare zi si el ii cere lui Liviu telefonul.


Dermatita seboreica

Andrei e la fel, cu mentiunea ca nu a facut inca febra.

Maine mergem si la doctor. Iar in seara asta, again la initiativa tati-ului Liviu, am inceput operatiunea descamare.

Adica, dam cu crema copilul in cap, dupa care masam, dupa care luam cu pieptanul scamele/ cojile. Se cheama dermatita seboreica si nu e mare branza, numai ca noi din nestiinta/ lene am cam intarziat sa il tratam, si i s-a tot intins.

Dar luptam, prima lupta e castigata de scame, insa luptam in continuare si suntem determinati sa castigam razboiul!

Inca ceva, desi nu mergem inca la gradi, avem dovada ca Andrei s-a simtit taare bine cu copiii – poze aici – el fiind prichindelul in rosu.


Raceala

Din pacate maine Andrei nu va merge la gradi.
A racit.
Nu stim exact cand si cum s-a intamplat, dar…..iar amanam mult asteptata gradi.
Din aceeasi cauza nu am fost azi nici la Sara, la ora de pictura cu degetele.
In schimb, azi a ajuns la noi cadoul de la matusa Ioana, o parcare mare mare plina cu masinute. Are 6 nivele si lift si Andrei a fost fascinat de ea. Bine, si Liviu si eu am avut partea noastra.


Ne-am vazut cu Sara

Andrei a inceput sa faca crize cand ceva nu ii convine. Se arunca pe jos si incepe sa planga/ urle cu disperare, doar doar o sa ne convinga. Numai ca nu ne convinge. Pacat de vecin. Oricum, cand se calmeaza e din nou om de inteles. So…
Pe de alta parte, obsesia cu tu–tu ul incepe sa ma cam calce pe nervi. Adica, ieri am fost la Sara. Da, la Sara pe care nu o mai vazusem de nu stiu cata vreme. Si Andrei, in loc sa se joace cu Sara, a explorat toate jucariile ei noi, dupa care a dat peste…..dap, peste un tu-tu, mai exact locomotiva Thomas, de care nu s-a mai despartit. Nici macar cand am plecat de la Sara nu s-a dezlipit de ea, asa ca am negociat cu Sara sa ne-o imprumute.
Asa ca acum avem doua locomotive Thomas.
Cu sanatatea nu stam foarte bine, a facut o infectie la cocosel, si e destul de rau sa umblu acolo, il doare daca il dau cu crema, dar daca nu il dau cu crema nu o sa ii treaca….
Ieri am fost cu el la doua gradinite. Asta dupa ce vorbisem de multa vreme ca o sa mergem sa ii arat gradinitele.Ei bine, la prima nu a vrut sa intre, iar la a doua a urlat in disperare…..sper sa fi avut o zi proasta.


Cocosel decalotat

Sunt foarte fericita mamica a unui baietel cu cocosel decalotat. Complet. Dap, am facut-o, azi am fost la doctor si nici nu apucam noi bine sa ne dezmeticim ca se si intamplase….fara complicatenii, fara sa forteze prea tare, fara instrumente chirurgicale….in fine, ce mai, destul de ok domnul doctor.

Pe de alta parte, am plecat de acolo cam pe ganduri, in sensul ca prea nu am vazut deloc stransa mizerie sub domnul cocosel. Ceea ce ma duce cu gandul la intrebarea: si atunci de ce am mai facut asta, daca nu se aduna mizerie? Doar pentru ca de un an de zile toti doctorii imi zic sa fac asta? Si toate mamicile de baietei imi zic ca au facut-o si ca a iesit super mizerie de acolo? Him……dragul meu gugulont, a plans el putin, dupa care si-a revenit, mai ales dupa ce a primit o punga de pufuleti, si n-a mai zis nimic. Cand am ajuns acasa dansa pe muzica populara fara nici o treaba. A facut si pipi fara nici o problema, deci all in all suntem ok.

Tomorrow is another day….si nu, deocamdata verdictul e ca nu au mai aparut bubite noi. Deocamdata….


Lectia de desen – pe perete

Azi a avut loc un eveniment. A fost prima zi cand Andrei a desenat pe perete. Au mai fost incidente de genul asta, dar cazuri izolate, cu cate o dunga subtire si creion.

Azi, s-a ambitionat. A luat cele mai groase si bazate creioane colorate, si cat timp bunica l-a lasat sa deseneze pe coli albe, el a pus la punct un plan de atac. Evident, cand a vazut bunica, era prea tarziu. Asa ca….avem un perete de vizionat, doamnelor si domnilor, intrarea 3 lei (pentru inceput, pana ne facem un brand personal).

Maine vrem sa plecam la munte. Sa vedem 🙂

A, da, si boala/ alergia pare-se ca au trecut. Luni a fost Liviu din nou cu Gugontelul la doctor pentru ca facuse o alergie destul de urata. Se pare ca din cauza bolii se sensibilizase la maxim. Asa ca incercam acum sa crestem imunitatea baietelului cu nu stiu cate siropuri.

Din aceeasi categorie, a facut si bunica Marinela se pare aceeasi boala. Multa sanatate ii dorim!


La atac!

Tot apar bube. Si azi a plans o ora jumate dupa ce s-a trezit. Astea sunt vestile proaste.

Vestea buna e ca azi a mancat la un moment dat vreo 6-7 biscuiti si mult praf de cereale. Manca, plangea, dupa care iar mai indesa in gura si mesteca. Asta e! Ma doare, ma doare, da cat o sa rabd de foame!

Am iesit si afara, doar jumatate de ora, in curte, dar….afara! 🙂

Am fost si la doctor. Asa am aflat ca cel mai bine e sa ii dam cu 15 minute inainte de masa cu Tantum Verde, si dupa masa sa ii dau cu solutia cu glicerina boraxata. Doh! Asta n-am stiut-o! Plus ca ne-a zis dna doctor o chestie care pare de bun simt acum, dar pentru ca nu am stiut-o ne-am chinuit ca naiba, si noi si copilul: noua ni se zisese sa il dam in gura cu un tifon inmuiat in solutia de glicerina. Ei bine, intrucat Andrei nu statea pe loc sa il dam, il tot frecam si il racaiam la rani. Asa ca doctorita de azi (Ciaus Raluca) a venit cu o propunere super: sa ii pun jumatate de lingurita de solutie pe limba, ca oricum se imprastie in toata gura. Zis si facut. A fost mai cu piscaturi, dar in nici un caz nu a fost scandalul care era pana acum. Din seria da-ne, Doamne, invatatura cea de pe urma……

A, si am mai adaugat siun sirop cu minerale si vitamine in dieta, ca tot nu manca el nimic, si ni s-a confirmat ca nu e deshidratat in momentul de fata. Plus de asta, azi l-am hranit cu seringa, i-am bagat in gura fara sa ating nici limba nici buze….si asa am bagat un iaurt jumate in burtica. Dap, cu seringa. Nu mai vorbesc de apa….

Si nici febra nu a mai facut azi. In schimb, dna doctor ne-a zis ca bubele de pe limba pot sa dureze si 2 saptamani…..cu rabdarea treci si  marea.


A mai trecut o zi cu bube

Azi a fost putin mai bine. Nu a mai mancat atat de mult ca ieri, dar parca nici nu a mai plans la fel de mult.
Asa ca suntem pe drumul cel bun. Pentru confirmare, mai mergem maine la un doctor.
Bine, a facut febra si a plans de durere si asa mai departe, dar cel putin a fost in stare sa isi bage degetul in gura la culcare si sa se calmeze asa.


Gura mana picior

Azi am ajuns acasa. Cu o zi mai devreme, si cu inca o zi mai devreme super stresati.

Gugulontu s-a imbolnavit. Si cum e un gugulont mai special, nu putea sa faca o simpla raceala cat am fost noi plecati. Nu, a facut ceea ce se cheama boala gura-mana-picior. Stiu, suna funny. Doar ca nu e nimic funny. Daca faci toate simptomele, ceea ce gugu se pare ca a facut, e super rau. Adica, nu e periculoasa in sine boala, dar e chinuitoare rau.

Simptomele sunt febra si bubite pe maini/ picioare/ fund/ corp dar mai ales in gura. Cele din gura se pot si inflama, ceea ce la Andrei s-a intamplat, asa ca ii dam si antibiotic (dupa ce i-am facut o hemograma sa vedem ce si cum).

Problema cea mai mare e ca Gugu nu poate sa inghita mai nimic, in nici un caz sa mestece, din cauza bubelor foarte rele din gura si de pe limba.

Asa ca azi, de exemplu, cand am ajuns noi acasa si ne-a dat prin cap sa ii dam apa cu seringa, nu stia saracul cum sa imi ceara mai multa. 😦

Evident, din cauza ca e destul de deshidratat se agraveaza si febra si tot asa!

Plus ca il super doare gurita, ne tot arata ca il doare si ca ii e foame, ar vrea sa manance nu stiu cate chestii, dar dupa aia fie incearca si vede ca il doare si incepe sa planga, fie isi da singur seama ca l-ar durea si ii e si frica sa mai incerce. Groaznic! Si il vad cat de flamand e, mi se pare incredibil sa ii fie foame si sete copilului, sa vad asta, si sa nu am cum sa ii iau durerea din gura ca sa poata sa manance/ bea ceva. Uf!

Ieri a inceput toata tarasenia. Eram noi pe drum spre Deva, cand ne suna dna Mariana ca are Gugu febra. Si ca ii si arata ceva cu manuta, dar nu intelege ce (deh, daca nu vorbim…). Asa ca am rugat-o sa mearga la doctor, am facut programari, am chemat taxi etc etc……Au ajuns la doctor. Diagnostic: gura-mana-picior. Cum perioada de incubatie e de 3-7 zile, suspectez ca a luat-o vineri de la gradi, dar bineinteles nu putem fi siguri de asta.

In fine, a luat dna Mariana tot ce putea lua de la farmacia spitalului, a ajuns acasa, si m-a sunat sa imi spuna ca trebuia sa ia solutia pentru gura, solutie care se prepara la laborator. Asa ca pune-te Roxana pe dat telefoane, intre vizitat de doua castele, ca sa gasesc pe cineva sa se duca la farmacie sa dea la facut reteta. In fine, s-a rezolvat pana la urma cu excelentul ajutor al lui Alex. Si aici m-am gandit eu ca ne calmam. Dar nu. Pentru ca dna doctor se gandise sa ii faca si analizele de sange, ca sa vada daca nu cumva e cazul de antibiotic (boala in sine nu necesita antibiotic, e virala, dar daca se infecteaza bubele….). Asa ca pe la 8:30 seara, in Deva, ne-am scos frumos laptopul si ne-am uitat pe siteul medlife la rezultate analize – noroc cu minunile secolului 21!

Si cum vestile mai putin bune nu vin niciodata singure, am vazut ca multe din rezultatele analizelor erau in afara limitelor. Am vorbit si cu dna doctor, care mi-a explicat ca trebuie antibiotic. Asa ca o sun eu pe dna Mariana sa ii dea antibiotic. Problema era alta! Dna Mariana nu mai cumparase si antibiotic, gandindu-se ca poate nu e nevoie de el. Ei bine, era. Si noi cum stam la mama naibii, departe de lumea dezlantuita, apuca-te la 9 seara sa gasesti pe altcineva sa se duca din nou la farmacie sa ia antibiotic! (tare, Alex, nu? :))

Dar, cum prietenii abunda in familia Liviu Baloiu, minunea a picat pe Dan. Super hotarat sa ne ajute, se duce la farmacie, unde afla ca nu se da medicamentul decat cu reteta. Asa ca s-a dus frumos Dan pana la noi acasa, a luat reteta, s-a dus inapoi la farmacie, dupa care din nou acasa la dna Mariana sa ii dea antibioticul. Multumim tare mult, Dan si Alex!

In fine, ne mai povesteste Dan un pic despre cum se face cu antibioticul (treaba serioasa, nu gluma), ii explica si dnei Mariana…..intre timp, imi dau seama ca trebuie sa sun si la gradinita, ca sa se dea alarma, si sa vb si cu Nana si cu Raluca, si sa o rog pe dna Mariana sa vorbeasca si in cartier cu toti copiii/ bonele cu care a intrat Andrei in contact (da, boala e foarte contagioasa). Si da-i si suna!

Pana la urma ne-am culcat noi super stresati ca a doua zi, adica joi, urma sa plecam la prima ora catre Gugu, super stresati ca ajunsesem centrala telefonica si ca ne bazam chiar 100% pe dna Mariana (care s-a descurcat de minune), super stresati ca nu ne mai ardea de nici un castel si de nici o ploaie si de nici o pensiune de vis (to be continued).

Asa am ajuns azi acasa, pe la 5, la un Gugulont care plangea in continuu de 2 ore, de cand se trezise din somnul de dupa amiaza. Intre timp, ii aparusera bubite si pe fund, si avea di febra destul de mare, care nu parea sa ii scada cu Nurofen/ Panadol. Asa ca am sunat din nou la dna doctor, mi-a zis ca e normal sa se intample tot ce se intampla, e evolutia bolii, dar ca daca nu bea lichide e grav, daca ajunge la deshidratare trebuie internat pe perfuzii (asa am ajuns la ideea cu seringa). Ma rog, stiu ca daca face pipi e ok (si se vedea ca face pipi in Pampers si pe bluza lui tati), plus ca am aflat de la Liviu si ca daca plange e ok, nu e deshidratat. Asa ca nu i-am mai bagat pe gat cu de-a sila nimic, inafara de medicamente, si l-am trimis la culcare.

Maine o luam de la capat. Tot e bine, ca suntem in concediu, sau ca nu eram plecati din tara, cum mi-ar fi suras mie 😦


Suptul degetului

Gata!

Gata cu suptul degetului.

Nu se mai poate, nu mai e acceptabil in nici un fel, si oricat am tot zis ca e ok daca il suge doar cand doarme, pana la urma a ajuns suptul degetului sa fie oarecum asociat cu catelul (cu care doarme mereu), asa ca si daca nu doarme, dar are catel, tot isi baga degetul in gura.

Oricum, ce a pus capac a fost sa gasesc azi o dara de sange pe asternutul lui. Dap, degetul era cel damaged, si damaged e putin zis.

De-a lungul timpului a facut si puroi/ bube/ crapaturi….

Daca nu am reusit sa il conving sa se spele pe dinti, macar sa nu si-i deformeze!

E drept, ultimele zile au fost groaznic de stresante si pentru copil si pentru parinti, eu nu am ajuns in doua zile la timp ca sa il mai vad….asa ca degetul s-a inrautatit, si colac peste pupaza ieri i-a aparut o iritatie de dermatita atopica (credem noi) care ar putea avea ca explicatie tot stressul (sau cel putin asa mi-a explicat o doctorita foarte bine intentionata).

Ce-i drept, e clar ca suptul degetului se intensifica in momente stresante, si asta m-a facut sa ma gandesc si la bube.

Asadar, trebuie sa il fac sa renunte la suptul degetului.

Bine, nu acum, ci cand o sa trecem printr-o perioada nestresanta, dar….o sa incep sa ma pregatesc.

Dar cum?

Pe net am gasit urmatoarele:

Suptul degetului poate fi reconfortant pentru copil; cat timp face acest lucru, in creierasul lui se elibereaza endorfine (hormon al placerii) care il fac sa se simta bine, de aceea, dupa ani de zile de supt degetelul, copilului ii este greu sa renunte la acest obicei, chiar daca ii este rusine ca face asta.

De la o anumita varsta, exista si alte consecinte pe care le sufera copilul (nu doar sentimentul de jena, de rusine):

  • deformarea danturii (se modifica aliniamentul dintilor), degetul fiind plasat deasupra limbii, in timp, el va impinge in afara dintii superiori si inauntru dintii inferiori; se poate dezvolta un calus (tesut in exces, format prin cicatrizare la nivelul unei leziuni) la nivelul degetului, daca va suge degetul foarte tare;
  • apar defecte de vorbire;
  • degetelul preferat este afectat – pielea este crapata, poate sangera, se infecteaza.

Ca sa nu mai vorbim de sentimentele pe care le traieste copilul care este necajit de ceilalti copiii.

Suptul degetului este un gest normal, nu obligatoriu insa la sugari si la copiii mici.
Un instinct natural de a suge degetul apare la copii in primele luni de viata, uneori chiar din perioada intrauterina (multe mamici isi vad puiul pe ecranul ecografului cu degetelul in gurita si sesiseaza chiar miscarile de supt).

Pe masura ce copilul devine mai activ, se interactioneaza cu el si va renunta in mod natural la gest. Dar foamea, somnul, agitatia, plictiseala ii pot readuce, ca alinare, degetul inapoi in gurita.

Cu cat este mai lunga perioada de supt degetul, cu atat este mai mare posibilitatea ca micutul sa aiba nevoie de interventie ortodontica pentru a corecta problemele de dentitie, de vorbire (de pronuntie, in special pentru consoanele palatine, balbaieli sau scoaterea limbii in afara in momentul pronuntiei cuvintelor).

Daca obiceiul a disparut la un moment dat si a reaparut dupa cativa ani, eventual dupa varsta de trei ani, ne gandim – ca motiv de reaparitie – la tulburari emotionale, anxietate apa­rute ca o reactie la un eveniment traumatic. In acest caz, este neaparat necesar consult psihologic.

Majoritatea copiilor renunta la suptul degetului intre trei si sase ani si nu necesita terapie. Insa exista si cazuri in care este foarte important de consultat terapeutul – cand copilul, pe langa suptul degetului, se trage si de par, cand obiceiul se intensifica dupa trei ani, atunci cand deja am sesizat ca au aparut tulburari de vorbire sau modificari ale dentitiei.

Consultarea unui terapeut este primul pas, dar nu este suficient pentru rezolvarea problemei, deoarece, pentru a face terapie, este foarte important ca micutul sa coopereze, sa fie motivat sa renunte la obicei.

Terapia inceputa fara cooperarea copilului nu are sanse de reusita, putand determina chiar o inrau­tatire a situatiei. Nu se incepe terapia cand copilul sau familia trece printr-o perioada grea, stresanta, solicitanta – dupa o boala, pierderea cuiva drag, moartea unui animal de casa, zugravit, mutarea in casa noua, nasterea unui bebelus.

Ce nu trebuie sa facem atunci cand tine degetul in gura

  • Nu necaji copilul si nu il face de rusine in fata altora cand isi suge degetul; daca ceilalti remarca obiceiul si comenteaza, spune-le ca, oricum, copilul se face mare si este oricand gata sa renunte la aceasta obisnuinta.
  • Evita sa il lasi singur si cu manutele „neocupate“
  • la televizor, in camera sa, evita situatiile de foame, oboseala excesiva, stres accentuat. Anticipeaza aceste situatii, pentru ca ele favorizeaza gestul de a suge degetul.
  • Nu ameninta copilul cu medicul, ci mai bine fa o vizita la stomatolog, care, prin mijloace specifice, poate descuraja gestul de supt.
  • Nu presa copilul sa renunte la acest obicei imediat atunci cand vrei tu; copilul tau trebuie sa fie suficient de matur pentru a in­telege de ce vrei sa re­nunte si pentru a se putea controla. In jurul varstei de cinci ani, cei mai multi copii pot in­telege de ce trebuie sa re­nun­te la suptul degetului.

Sursa: babyonline

Pe forumuri, iata ce solutii am gasit:

Leucoplast (in special Omnifix)

Mavala stop

Si alte metode destul de rautacioase zic eu (ardei iute, fiere de gaina, cusut maneca de la pijamel, chestii din astea…)

Clar Mavala stop mi se pare cea mai tare solutie, numai ca am citit ca e de la 3 ani in sus (farmacistii zic ca de la 2). So…..

By the way, daca cineva e farmacist/ chimist/ pediatru, lista de ingrediente e asta:

Ethyl Acetate, Butyl Ester of PVM/MA Copolymer, Phthalic Anhydride/Trimellitic Anhydride/Glycols Copolymer, Isopropyl Alcohol, Alcohol Denat. Denatonium Benzoate, Acetyl Tributyl Citrate, Benzophenone-3, Violet No. 2

Iar pe Amazon se gasesc diverse review-uri


Istericale

Dao, copilul a luat-o razna.

Nu stim daca din cauza bunicii, care a stat trei saptamani la noi, nu stim daca din cauza….whatever, dar e isteric rau.

Ieri seara nu reuseam sa ma inteleg cu el, dadea si arunca in stanga si dreapta cu jucarii.

Azi a fost mai calm, insa la culcare…aceeasi poveste de sambata, a inceput sa urle. Groaznic.

Ocazie cu care m-am mai documentat, spre deosebire de altii, si da, Ferber method merge pana la 6 ani. Sau asa am gasit scris pe un site. So…..da, l-am lasat sa urle. O data am urcat la el.

In schimb, partea mai nasoala e ca are in continuare in jur de 37,6 grade, si cum ieri nu am mai fost la doctor ca deh….nu ni se parea f grav, azi deja as fi vrut sa mergem. Numai ca, evident, azi nu am mai gasit locuri libere. Doh!

Adica, miercuri, joi, vineri a avut febra, in weekend nu, dupa care luni si marti din nou.

Si azi s-a si trezit la 6, ca sa fie totul mai frumos. Asa ca nu l-am mai pus in pat cu noi, gata cu asta, nu de alta, dar incet incet ajunge sa doarma cu noi daca continuam asa.

Si da, ceva e in neregula cu el, tocmai il aud cum plange si in somn. Groaznic! Nu prea mai stiu ce inseamna sa planga copilul. Macar de ar vorbi, sa ne zica ce/ daca il doare ceva. Uf!


Febra dupa Prevenar

Gugontelul a facut febra. Dupa vaccin. Prevenar.Adicatelea, dupa ce ca am platit 350 de ron pe vaccin, mai si suferim.

Asa ca….tot ne bucuram noi ca nu a mai racit de ceva vreme.

E fara pofta de mancare, fara pofta mare de joaca, cam sta intins pe unde apuca si isi tine strans catelul in brate. E haios foc.

A inceput sa ii mai creasca parul, si e cretolino, tare tare dragut 🙂

In ultima vreme a invatat tot felul de miscari noi de dans, asa ca e o placere sa te uiti la el dansand.

Iar in seara asta, la baita, a fost genial, cand i-am cerut piciorul sa i-l spal (sa il ridice un pic din apa din cada), in timp ce se juca in continuare cu jucariile lui si cu dusul, mi-a intins gratios un picior sa il spal. Genial!

Stiu, nu suna atat de amuzant ca si cand ati fi fost de fata, dar….a fost haios pentru noi. Si pentru bunica Livia, care participa si ea ca spectator pasiv la baitele noastre.

In schimb, o faza si mai tare pe ziua de azi la baita, am reusit sa elimin o bucatica mica din infectia lui Andrei de la cocosel. Poate pana la urma nu mai ajungem la doctor 🙂 Ca sa vezi ce placeri am si eu, scotand puroi din cocoselul lui fiu-meu 🙂 Asta da distractie!

Nici nu se compara cu distractia pe care am avut-o certandu-ma cu Tarom si cu Segue pentru ca nu vor sa imi dea banii inapoi. Dar asta e alta poveste.

Weekend fain!

Si ne vedem la The Mission!


Fimoza si decalotare

Ok, pentru ca gugulontul meu are in continuare niste punctulete ca de puroi in zona cocoselului, si pentru ca in continuare mie nu imi iese treaba cu decalotarea la baita, am mai citit. Concluzia mea in acest moment: mai bine nu incercam pana acum deloc decalotarea si il lasam in pace. Asa, poate ca infectia a aparut tocmai pentru ca am incercat si nu am reusit decalotare totala. Cu toate astea, nu cred ca am intalnit doctor (si am fost cu gugu la multi) care sa nu imi recomande decalotare (ce-i drept, acasa, facuta incet incet, nu de catre doctor si brutal, dar totusi….).

Practic, fimoza se vindeca spontan in adolescenta prin cresterea glandului. Inflamatiile locale sunt prevenite prin igiena locala, evitand manevrele de decalotare.

Prin decalotari repetate se produc mici leziuni care duc la cicatrici care mai curand stramteaza inelul fibros. In plus poate cauza o complicatie grava, parafimoza. Aceasta consta in strangularea glandului de catre preput si necesita interventia chirurgicala de urgenta!

Pediatrii obisnuiau sa recomande manevre usoare de decalotare pentru largirea treptata a inelului fibros.

De mai multe decenii medicii nu mai recomandă această abordare. – so, medici din Romania, noi in ce deceniu suntem? – gasiti mai multe informatii si clarificari aici


Peripetii

Gugontu a invatat sa se urce pe scaune. Singur. Dupa care isi pune manutele pe masa si se bucura enorm sa stea si el ca oamenii mari, la masa, pe scaun. E foarte simpatic.

La masa de ora 5 a inceput sa rupa painica in bucatele mici de tot, dupa care i-am dat un castron de al lui sa puna acolo painica, dupa care a inceput sa manance din ea. Chestie care nu a mai fost atat de cool.

I-a iesit si al doilea canin, insa tot e cu gura pe tot ce apuca. Oricum, de departe preferatii lui sunt papucii.

Azi am fost cu el la un ORL-ist. Care ne-a zis ca nu are nici o problema cu amigdalele, nu sunt marite. Si ne-a reamintit sa nu folosim betigase de urechi. Si ne-a spus ca haraitul lui (care, da nu i-a trecut inca) e din cauza mucisorilor (fose nazale inguste, cand se aduna muci se aude haraitul). Concluzia? Sa nu mai facem aerosoli si sa inlocuim Ophtalmezone cu alte picaturi de nas.

Alta obsesie de-a lui Andrei e sa umble la intrerupatoarele de lumina. Din pacate, nu ajunge decat la marginea de jos a lor, asa ca de multe ori fie e mai toata ziua lumina aprinsa, fie e mai tot timpul lumina stinsa (ceea ce nu e atat de rau).

Arata cu degetul, a trecut la o noua etapa a indicarii catre diverse lucruri. In schimb, orice il intreb, zice nu (adica da din cap ca nu). Si e enervant, pentru ca vine si imi arata ca vrea ceva de pe un raft, si iau pe rand toate jucariile de pe raftul ala sa i le arat si sa il intreb daca le vrea, si el imi zice nu la toate. Damn!

Vreau sa ii dau sa manance saptamana viitoare niste kiwi si ciuperci, ca sa mai diversificam baiatul. Pana acum e ok cu caca-ul, yeeeeeeeeeeeeeeeeei, e incredibil de ok. Sa speram ca ramane asa.

Si mai face o chestie draguta Andrei, vine la mine si imi face mai mai (adica ma mangaie) in loc sa ma ciupeasca (ii mai scapa din cand in cand si o ciupitura, dar…).

Acum trei seri a fost o faza foarte tare, se juca Andrei cu tati. Si Andrei era catarat pe canapea. De unde poate ajunge foarte aproape de mobila noastra de pe perete, care e aparata de un fel de saltea pusa in picioare. Numai ca atunci cand e pe canapea, gugu poate sa ajunga la marginea saltelei. Placerea lui cea mai mare e sa se lase peste marginea saltelei, atarnand cu capul in jos si cu picioarele in aer. Funny, nu? Mai ales ca poate sa cada in cap. Anyway, ideea e ca pe mobila noi aveam un suport de lumanari. Pe care il tot lua Andrei. Asa a facut si acum, numai ca, de data asta, i-a dat si drumul. Pe oglinda de pe mobila (da, avem o mobila fitoasa, cu oglinzi si geamuri peste tot, foarte child-friendly). Asa ca oglinda a facut poc. Si asa o sa aiba gugu noroc cam toata ziata lui, caci se zice ca in cate cioburi se sparge oglinda, atatia ani de noroc o sa ai. Cum oglinda s-a facut zob…….