BlogulluiAndrei



Fericirea si diferentele culturale

Ca de fiecare data cand ajung la Carturesti, m-am inconjurat de multe carti interesante….din ele, este una care mi-a starnit curiozitatea, desi titlul e unul generic si mai degraba neinteresant.
Cu toate astea, am gasit aici un subiect fascinant : se pare ca din frageda pruncie fiecare dintre noi ar invata ce emotii sa caute pentru a fi fericit, in functie de modelul sau cultural.
Americanii, de exemplu, asociaza fericirea cu veselia, energia si dinamismul ; valorizeaza emotiile puternice si ametitoare. Indienii sau chinezii, in schimb, vad fericirea ca pe o stare de pace si de armonie interioara : privilegiaza emotiile mai putin intense si mai senine. Aceste diferente ar fi de altfel dobandite foarte devreme in timpul copilariei, mai ales prin intermediul povestilor pentru copii.
Profesoara Jeanne Tsai si colegii de la universitatea din Stanford au comparat in 2007 literatura pentru copii din SUA si Taiwan, pentru a vedea daca exista diferente in modul in care fericirea este reprezentata in ele. Au selectionat si trecut prin sita cele mai bine vandute 20 de titluri de carti pentru copii cu varste intre 4 si 8 ani, in fiecare tara. Cercetatorii s-au axat pe 3 criterii :
• tipul de activitate efectuat de personajele povestii
• intensitatea emotiilor exprimate de personaje
• marimea zambetului
Conform diferentelor culturale exprimate la varsta adulta, cartile pentru copiii americani descriau in general activitati mai ‘excitante’ si desenele personajelor erau mai exuberante. Printre altele, comparativ cu zambetele taiwaneze, cele americane ocupau, in medie, cu 15% mai mult din suprafata fetei.
Atunci cand li se cerea copiilor sa spuna care dintre cele doua fete (excitata sau calma) pare cea mai fericita, micutii americani selectioneaza fata excitata cu o probabilitate de opt ori mai mare ca micutii taiwanezi.
In sfarsit, in a treia parte a studiului, cercetatorii le-au citit copiilor de diferite nationalitati un tip sau altul de poveste (americana sau taiwaneza) inainte de a le propune diferite activitati, fie calme, fie energice (ex : sa bata ritmul sau sa cante salbatic la baterie). Fara nici o surpriza, copiii carora li se povestise o poveste taiwaneza (calma) preferau sa se lanseze intr-o activitate calma si cei carora li se povestise una americana preferau activitati mai energice.

A bon entendeur, salut !
Daca vreti copii « zen » , poate a sosit momentul sa plonjati in deliciile Orezariei fermecate sau in Calatoria minunata a micutului calugar Chin Chin…

Fragmentul face parte din « Pourquoi les gens heureux vivent-ils plus longtems ? »- Jordi Quoidbach (cine-i poate pronunta numele primeste o bulina alba !)


%d blogeri au apreciat asta: