BlogulluiAndrei



Andrei doarme deci eu scriu

Saptamana asta trebuia sa mergem in concediu. La salina, Slanic Prahova. Cu Sara si parintii ei.
Ei bine, cum socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ, nu am mai plecat. Pentru ca Liviu s-a imbolnavit foarte tare. Si pentru ca am urmat eu si Andrei. Andrei mai putin, eu mai mult.
Anyway, este un lucru incontestabil faptul ca eu sunt dependenta de vacante si ma hranesc spiritual cu ele, ma incarc sufleteste cat sa imi ajunga de la una pana la alta, am cam luat-o razna luni de dimineata, cand Liviu mi-a explicat succint teoria lui ca nu mai avem ce cauta la salina. Pentru ca parte din mine era de acord cu logica imbatabila, dar parte din mine se urca pe pereti datorita faptului ca urma sa ramanem in Bucuresti si mai rau, sa ne intoarcem si la munca.
Asadar, Liviu, sotul meu Liviu, care nu e o persoana creativa din fire, sau nu as fi zis, in loc sa se posomoreasca ca mine, a inceput sa vina cu solutii: sa plecam in Malta sau Tunisia, sa mergem la Constanta, sa stam in Bucuresti si sa vizitam muzeee etc.
Cea mai buna idee a fost evidenta: sa stam in Bucuresti si sa ne gasim chestii de facut – asta pe minus 10 grade celsius afara.
Zis si facut. Ne-am pus pe cautat. Deja peretii scapasera de amenintarea capului meu. Ei bine, surpriza: am cautat un muzeu atractiv pentru noi si pentru Andrei, de interior: am gasit 2-3, unul il vizitasem deja, CFR era inchis, si inca 2 erau de exterior. Nu am gasit nici un film de animatie care sa il atraga pe Andrei, si cum nici in parc nu puteam merge……ne-am hotarat ca de a doua zi mergem la munca.
Asadar, ne-am impotmolit.
Asa ca in seara asta am declarat razboi. Nu se poate sa stai in Bucuresti si sa nu ai ce vizita! Chiar si cu un copil de doi ani, tot trebuie sa te descurci.
Si am gasit. Ce-i drept, pe vreme frumoasa totul suna mult mai bine, dar oricum, am gasit multe obiective de vizitat. Pentru multe weekenduri lipsite de idei.
Si ideea din spate e inca una: mie imi plac la nebunie cladirile vechi. Cu arhitectura, nu doar vechi, dar important e sa fi fost de fata la vremuri de demult uitate si incarcate de evenimente.
Si mi-ar placea sa ii inspir lui Andrei lucrul asta, dragostea fata de istorie, interesul fata de trecut, si de ce nu, patriotismul. Cred ca e foarte important sa ai radacini. Si chiar daca pentru mine a parut o data imposibil, cred ca Bucurestiul ii poate oferi asta unui copil. Dar numai daca se ocupa cineva de asta. A se intelege, moi 🙂
Am gasit cateva linkuri: la muzeul CFR o sa mergem maine (cu putin noroc), pentru ca deja e innebunit de Thomas and friends. La muzeul aviatiei o sa mergem pe vreme frumoasa, pentru ca ii plac avioanele (stam in Pipera, deh…se aud non stop). Si asta a fost o surpriza pentru mine, sa aflu ca pe strada Fabrica de Glucoza este muzeul aviatiei. Adica, trecem zilnic aproape pe acolo, e la 5 minute de casa, vedem avionul ala de fiecare data, si nu am constientizat pana acum ca e un muzeu acolo la care as putea sa il duc pe Andrei. Doh!
O alta varianta e sa il invat cine e domnul Zdreanta. Am citit ca casa memoriala Tudor Arghezi si de cum a facut Arghezi legatura intre Martisor si cartierul lui (a facut cerere la primarie sa se numeasca strada lui strada Martisor). Si cum s-a inconjurat de visini. Frumos. Sunt locuri care merita vazute nu doar pentru ele, ci pentru povestile din spate. Asa ca de maine am de lucru. Si nu fac asta numai pentru Andrei. Nu. In facultate am vrut sa vizitez tot Bucurestiul. Dupa aia, cand eram insarcinata si stateam acasa am vrut sa vizitez cateva cladiri. Tot nu s-a intamplat. Lene si prea multe griji probabil….Sau prea multe scuze.
Anyway, dupa ce am avut bona, iar aveam timpul necesar…iar l-am irosit. Gata. No more!

PS Daca nu stiati, in parcul Carol este un castel – Vlad Tepes, ce-i drept se viziteaza doar de doua ori pe an, dar merita sa il vezi doar din exterior din ce am vazut pe net.

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: