Dupa furtuna….
Suntem acasa. Andrei, eu si dna Mariana. Dna Mariana nu a mai reusit sa iasa de aici, iar Liviu sa intre….aventura secolului.
In schimb, Andrei, dupa ce l-am culcat, ca de obicei…s-a dat jos din pat. Damn!
Daca maine vine Liviu il punem in patul de bebe!
Andrei incepe sa se joace cu dna Mariana de-a doctoriile. Ii face aerosoli, ii da antibiotic, ii curata nasul si ii da ceva bun dupa antibiotic (noi i-am dat ciocolata ca sa il convingem sa ia antibioticul).
Nu mai e racit, in schimb dermatita atopica a explodat. Nu stiu cum si de ce, dar in seara asta cand l-am vazut nu mi-a venit sa cred. Incepem tratament din nou.
Sanatos voinic
Andrei e bine, ieri am fost la doctor cu el. Nu se mai aude nimic la plamani, dar trebuie sa avem mare grija in continuare zilele astea.
Azi dna Mariana l-a scos afara. Putin. Dermatita atopica a luat-o razna din nou.
Oricum, vestea cea mai tare e alta: ieri am avut un super circ cu el seara. S-a dat jos din pat de cateva ori, ceea ce deja nu mai facea (obiceiul era ca plange timp de 8-10 minute, ma duc la el, il calmez, ii sterg nasul si il pun in pat si gata). Ei bine, nu, ieri nu si nu.
Asa ca azi l-a amenintat Liviu ca daca se mai da jos din pat o sa il punem in patul de bebe. Imediat a reactionat, a spus ca nu se va da jos din pat. Yeah, right! (eu in gandul meu)
Cand colo, ce sa vezi…..au trecut 10 minute si Andrei nu s-a dat jos. Si nu cred ca e din cauza ca era rupt de oboseala, asa a fost si serile trecute.
Avem un nou monstru: patul de bebe.
PS Daca faci tratament cu aerosoli CLAR merita sa cumperi ser fiziologic la punguta perfuzabila. Mai mult decat clar. E incredibil cat de multeconomisesti fata de toate sticlutele de plastic de 5 ml.
Mita
Azi Liviu l-a mituit pe Andrei
Adica, i-a spus ca daca timp de 7 zile nu se mai da jos din pat seara la culcare, o sa ii cumparam Toby de jucarie. Toby e o locomotiva din deja infam de faimosul Thomas.
Si da, Andrei e innebunit dupa Toby. Vrea sa i-l aduca Mosul pe Toby, pentru ca a vazut ca mosul i-a adus si celelalte locomotive.
In fine…..
Cu raceala, suntem pe drumul cel bun. Se pare. Desi in seara asta era la limita febrei. Insa ieri, la control, nu i se mai auzea nimic la plamani. Maine mergem din nou la control, ce-i drept, la alt doctor, pentru ca la Medlife e al naibii de greu sa faci rost de acelasi doctor din 2 in 2 zile.
Iar luni mergem din nou, la doctor pneumolog.
Insa pana atunci, weekend!
Interstitial
Cuvantul asta capata semnificatii noi. Prima data l-am auzit in contextul in care Sara era bolnava.
Acum, la Andrei. Am fost la doctor, noi fericiti si cu sperante ca baiatul e mai bine (azi a fost mult mai bine). Ei bine, dna doctor a spus ca se aude ceva in partea dreapta si ne-a trimis sa ii facem radiografie si analize de sange. In celalalt capat al Bucurestiului, adica de unde am inceput: spitalul de pediatrie Medlife. Probabil ca am fi putut merge in alt sediu ca sa nu platim, dar intrucat era urgent totul, ca sa ne intoarcem la dna doctor ptr interpretare, am hotarat sa mergem acolo.
Rezultatul: un copil intepat in vena, un copil radiografiat dar vesel, si o interpretare cum ca secretiile sunt in zona interstitiala, adica aproape de plamani. Dar nu la plamani. Adica, cu alte cuvinte, acelasi stadiu in care eram sambata seara.
Asa ca marim dozele de aerosoli. Si de medicamente. Si nici maine nu ma duc la munca.
Raluca, cand poti, te rog mult suna-ma, ma intereseaza foarte mult povestea Sarei in detaliu, acum ca va calcam pe urme.
Inutil de mentionat, dar placut: Liviu s-a intors acasa cu taxiul, ca eu sa ma duc la doctor cu analizele ptr interpretare. Si cand a trebuit sa plateasca si a vazut taximetristul copchilul, s-a minunat de cat de frumos era. Deh….nu le poti avea pe toate, si frumusete, si sanatate, si rasfat, si multi pupici….
Azi a fost si bunica pe la noi. Bunica tata. Andrei s-a bucurat mult si s-a jucat numai cu ea.
Cautam doctor bun la Medlife
Azi ne-am fatait jumatate e zi de colo colo, cautand un doctor bun si inca o parere. Intrucat am ales sa mergem la spitale de copii la urgente (unde se pp ca sunt doctorii buni), am inceput cu Grigore Alexandrescu. Unde am ajuns ca sa vedem ca sunt 15-20 de copii la coada. De multe culori si cu multe mirosuri. Am plecat.
Urmatoarea oprire: Mama si Copilul, pe Lacul Tei. Aici, surpriza: nu era aproape nimeni. Asa ca l-au mai ascultat la plamani pe Andrei inca doua doctorite (nu prea stralucite). Concluzia: nu se aude nimic.
Asa ca am plecat spre casa, continuam tratamentul si ne-am mai calmat. Luni sau marti mergem din nou la doctor, in functie de cum evoluam. Acum Andrei a facut din nou febra. In rest, e un pic mai bine, tusea a redevenit expectoranta.
Si pe bugetul de 2012 trebuie clar sa reevaluam valoarea medicamentelor, e mult subestimata.
Noi in general il culcam pe Andrei la ora 9. Azi l-am culcat la 11 si un pic. Pentru ca am fost la doctor si pentru ca a trebuit sa facem tot felul de tratamente.
Cu toate astea, se tot trezeste din cauza tusei. Incepe sa planga, pentru ca se enerveaza ca nu poate dormi, si adoarme dupa aia de oboseala.
Asta e unul din momentele alea cand intelegi ce au facut parintii tai pentru tine. Si ce raspundere ai.
Boli si boli
Azi a fost o zi frumoasa. Pana pe la ora 8 seara, cand Andrei s-a plans ca il doare pieptul. Asa ca ne-am hotarat sa il ducem la urgente.
Am fost la Medlife. Acolo am aflat ca are un inceput de pneumonie si ni s-a recomandat sa il internam. Nu am facut asta, pentru ca la Medlife nu ne permiteam si pentru ca nu mai aveam chef in seara asta sa mergem la spital de stat.
Insa maine o sa mergem. Si o sa vedem.
Oricum, pana una alta, am inceput tratament cu antibiotic si cu o groaza de altele.
Si am inceput si febra.
Asta asa, ca sa inauguram gradinita cum se cuvine si sa nu avem nici un regret ca n-am asteptat pana in primavara.
Problema mea e ca desi ii dau copilului tone de medicamente, nu reusesc sa ii opresc nasul sa curga si sa il fac sa tuseasca mai rar. Chestii care il termina nervos si pe el si pe mine. Ce-i drept, ambele ajuta la evolutia inspre bine a bolii, dupa cum mi-a atras atentia doctorita.
Andrei e bolnav. Racit. Cobza.
De ieri sta acasa. Adio gradinita.
Metoda cu somnul nu a functionat. Daca cumva va intrebati de ce, pai, pentru ca prima conditie ca o metoda sa functioneze e sa o aplici. Consecventa.
Ei bine, a doua seara dupa ce pornisem metoda, in totala unanimitate intre mine si Liviu, se pare ca Liviu s-a razgandit. S-a gandit el sa incerce altceva. Sa incerce sa se inleleaga cu Andrei. Si s-au inteles. Asa de bine ca acum stam jumatate de ora sa culcam copilul. Si azi e a treia oara cand se trezeste plangand. Nici macar nu se mai da jos din pat sa astepte. Nu, incepe din start sa planga. Genial!
Nervii mei sunt varza. Nu cred ca merit asta. Nici copilul nu merita asta. Dar el nu are nici o vina, nu? El poate sa incerce orice, pentru ca in the end e un copil.
Him, pe de alta parte domul cu intelegerile, si cu rasfatul, si cu afirmatii care se termina toate in semnul intrebarii (vorbind cu Andrei: Andrei, acum o sa te culci, da?)…..
Progrese
Andrei stie sa zica inca un nume de fata: Ana. E drept, o pronunta ca un fel de Hanna, dar e ok 
Ana e colega lui de gradinita si se pare ca azi s-au jucat cu bilele impreuna.
Cam atat. Nu atat a facut el la gradi, ci atat am aflat eu, in cele 10 minute cat am stat cu el si Liviu de vorba azi. Pentru ca sunt o mama moderna. Si pentru ca mamele moderne vor cariera. Tot din motivul asta scriu si din ce in ce mai rar pe blog, si tot de asta o sa ma apuc peste 5 minute sa lucrez la un raport. Traiasca cariera!
In seara asta am aplicat la culcare planul B. Ma rog, era initial planul A, dar Liviu a reusit nu stiu cum sa ma convinga ca e planul B.
Planul e urmatorul: lasam copilul sa planga. Fara gadi gadi, fara misu minu si pisi pucu.
Jap jap!
Adica, Andrei isi aranjeaza tot pentru culcare (el, nu noi), dupa care il pupam si iesim din camera. Evident, primul lucru e sa inceapa sa planga si sa se dea jos din pat, venind la gratiile de la scari, unde ma striga.
I-am explicat ca striga si plange degeaba, dar…..trebuie sa testeze, nu? Doar mamica lui lucreaza pe research.
Dupa 3 minute m-am dus la el, foarte suparata, l-am intrebat cu mult calm ce e, mi s-a explicat pentru a mia oara ca ‘nu tot gata’. Adica, nu e aranjat tot in camera pentru nani. Habar n-am cum am ajuns aici, am tot lungit si lungit ritualuri stupide, dar e cazul sa renuntam la ele.
Asadar, Gugulont, oi fi tu dragalas, dar de acum incolo scoatem armata. Adica, iti aranjezi singur camera, si daca nu iti vin destule idei sa o faci eficient intr-un minut, te trimitem la curs de time management.
PS Banuiesc ca e o intelegere intre cel mic si cel mare, ambii Baloi, ca prea merg mana in mana pe rasfat si pozne; azi la masa de seara l-am prins pe Andrei jucandu-se cu paharul (il tot muta) in timp ce Liviu fugarea paharul ca sa toarne apa…..stiu, pentru cei fara copii e ceva banal;
pentru cei cu copii de 10 ani e ceva normal;
pentru cei cu copii de 6 ani e ceva frustrant;
penru cei cu copii de 2 ani jumate e ceva fun, dovedeste ca nazbatia ta are simtul umorului si stie sa faca sotii (a se citi cu s de la sarpe si nu altfel!)
A dormi sau a nu dormi
Epopeea adormitului seara continua. Vorba buna nu rezolva nimic in cazul nostru. Am incercat si rasincercat.
Asa ca ne intoarcem la cateva minute bune de plans. Problema, din cate vad eu, e ca in fiecare seara noi tot speram ca baiatul o sa fie de inteles. Si tot mergem pe vorba buna si compromis: dai tu ceva, dau si eu ceva. Numai ca Andrei in final nu da nimic. Adica, noi pierdem. Evident, nici armata nu isi mai are sensul, cand intr-o seara il lasam sa planga si in a doua nu ne putem desparti de el (e vorba de o persoana importanta, nu dam nume).
Asadar, cum fac? Il iau intr-o tabara de munte, sa il invat sa adoarma doar el singurel?
Din nou la gradi
Azi am fost la gradi. Iar prima zi. Iar emotii. Doar ca de data asta am scapat de o mare cantitate de bani. S-a cam golit sacul.
Andrei nu a mai fost ca de obicei, a insistat sa merg eu cu el si sa se agate de mine. Cu toate astea, a zis ca vrea sa mearga si a fost dispus sa se integreze. Inainte de a pleca, am fost foarte inspirata sa ii zic ca vine Nana sa il ia peste cateva ore. S-a agatat la propriu de mine si imi spunea sa nu plec. Groaznic!
Dar l-am lasat. Nu a plans. Si pana la urma se pare ca a fost ok, cand l-am intrebat cum a fost, daca s-a jucat si i-a placut, a raspuns afirmativ. N-o fi gradi balaurul cel mai mare de pe lume!
Nana a confirmat ca baiatul era vesel cand l-a ridicat pachet la pranz. Deci, avem baiat care merge la gradi. Pana se imbolnaveste, moment in care o sa planga toate rochitele pe care mami le-ar fi putut cumpara cu banii aruncati pe gradi.
Weekend, dulce weekend!
Probleme
Andrei incepe sa ne faca probleme cu culcatul. Cu alte cuvinte, seara, dupa ce il culcam, se da jos din pat. Din nou si din nou si din nou. Deja nu mai suport!
Pe de alta parte, are din ce in ce mai multe obiceiuri idioate, cum ar fi sa sara in pat 5 minute inainte de culcare, sau sa zica ca face caca si ca nu a terminat inca cand vrem sa…orice (si culmea e ca incepe sa faca caca).
Stiu ca nu suna ca si cum ar fi probleme grave, dar pentru un parinte obisnuit cu armata….e mult!
Copilul doarme singur?
Am citit aici un articol descoperit de Liviu. Evident!
Este vorba de explicatia fricii copiilor de a dormi singuri in intuneric.
Pe scurt, copiii nu protesteaza la a dormi, ci la a dormi singuri, eventual in intuneric. Asta pentru ca in vremurile de demult, daca un copil era lasat sa doarma singur in intuneric, probabil ca venea un animal si il manca/ rapea…etc. Ceva rau i se intampla. Asa ca instinctul de copil destept ii spunea sa tipe pana cand il aude un adult si il ia sub protectia lui. Adica, doarme cu el langa.
Deci, in momentul de fata ne confruntam cuo nepotrivire a evolutiei (evolutionary mismatch): copiii inca au instinctul de a se feri sa fie lasati sa doarma singuri in intuneric, desi in cele mai multe cazuri nu mai e nici un pericol. Doh!
(Asta pentru cine zicea ca sunt rasfatati si ca incearca sa se impuna…)
La multi ani!
Andrei s-a trezit de multe ori azi noapte. Probabil din cauza agitatiei cu artificiile si pocnitorile.
Iar de dimineata ne-a colindat Sara. Asa incat Liviu s-a ambitionat si l-a pus si pe Andrei sa ne colinde (pe noi, in house).
Asa ca a facut si Gugu rost de biscuiti si eu rost de banuti (se pare ca traditia spune ca baietii trebuie sa colinde femeile, iar fetitele sa ii colinde pe barbati).
Andrei e super fericit cu bunica. A primit si un joc cu numaratul puisorilor si se distreaza jucandu-l.
Zilele trecute am fost in parc, unde era pustiu, nici urma de trenulet cu care se ne plimbam. Am fost si sa vedem luminitele de pe bulevarde, insa nu ne-au impresionat prea tare, parca sunt mai urate decat in alti ani.
La multi ani!
Tramvai
Ieri a fost o zi interesanta.
Dimineata i-am vizitat pe Adi si Valeriu. S-au minunat de nu se poate cand l-au vazut pe Fat Frumos. Deh…Lor le-am dus niste fructe, pe care le-am luat din piata. Lui Andrei i-a placut sa mearga la piata, cred ca in cativa ani o sa si gateasca.
Dupa vizita, pe drum spre casa, se tot mutunea la tramvaie. Asa ca i-am spus ca daca gasesc bilete o sa mergem cu tramvaiul. Asa ca am mai facut o oprire sa luam bilete si o oprire sa luam tramvaiul. Proasta inspiratie. Pentru ca fiind zi de vacanta, tramvaiele veneau rar, am cam inghetat in ambele statii (ne-am dus si ne-am intors 3 statii, unde lasasem masina).
O alta proasta inspiratie, desi cam obligatorie, a fost sa-l dau pe Andrei jos din tramvai. A inceput sa se agite, sa se mataie, ca el vrea in tramvai la loc. Pai nu asa ne fusese intelegerea!
Pe drum spre casa m-a matait continuu, inclusiv cand am ajuns acasa – daduse in criza, ne-a luat cam 40 de minute sa se calmeze, timp in care a plans non stop.
Pai mai prinde el plimbare cu tramvaiul???
La pranz a dormit de pe la 3.20 pana la 7, cand l-am trezit noi, ca nu se mai putea….dormea prea mult.
